O mutare liniștită

Se întîmpla în 1984 la Alba Iulia. Avea loc, dacă țin bine minte, semifinala campionatului național feminin. Într-o sală alăturată cîțiva chibiți jucau șah. Un CM bun pe care-l bătusem nu știu cum în Cupa Celor 4 Orașe, dar care îmi era foarte simpatic, m-a recunoscut și mi-a propus să jucăm, probabil dorind să-și ia revanșa. Era oricum mult mai bun decît mine. Prima partidă a fost o Siciliană Paulsen și am cîștigat-o cu negrul, deși la un moment dat am gafat și mi-am retras mutarea. S-a uitat ciudat la mine, dar cum partida era amicală a lăsat să treacă de la el. În a doua partidă parcă a fost Apararea Alehin și s-a ajuns în poziția de mai jos cu albul la mutare (nu mai țin minte poziția exactă, dar schema e aceeași). Am făcut o mutare liniștită, după care adversarul a căzut pe gînduri. În timp ce el încerca să găsească un răspuns, descopeream și eu stupefiat că mutarea mea cîștiga imediat. După o îndelungată gîndire, negrul, negăsind nicio soluție, a cedat, după care s-a ridicat de la masă năucit.

HG - R. Csiszar, Alba Iulia 10 nov. 1984

Albul mută

A fost o întîmplare fericită, de fapt, noroc chior, dar o socotesc cea mai faină mutare pe care am făcut-o vreodată.
Mutarea cîștigătoare a fost 1.♖c2-c1!