sâmbătă, 4 mai 2013

Un carusel

O chestie foarte faină găsită în ultima carte a lui Șubă dintr-o partidă jucată în 2009 între două programe.


Aici negrul a jucat 32...Tc5 amenințînd mat. Negrul a răspuns cu 33.Nf4 și s-a ajuns în poziția următoare:



Acum calul negru execută un carusel splendid în jurul regelui alb aflat în centru și se oprește abia la c3 de unde atacă în furculiță atît regele cît și dama:

33...Cf2+ 34.Re3 Cg4+ 35.Re4 Cf6+ 36.Re3 Cd5+ 37.Re4 Cxc3+



Mie manevrele acestea geometrice îmi plac mult mai mult decît sacrificiile brutale...
(Partida s-a terminat astfel: 38.Re3 Cxb1 39.Txb1 Txa5 40.Tbf1 Ta3+ 41.Re4 Txf3 0-1)

luni, 1 aprilie 2013

Turneul Candidaţilor

Azi s-a terminat Turneul Candidaţilor de la Londra. Un turneu care va rămîne în istorie. Sper să mai am chef să scriu aici cîte ceva, dar deocamdată doar o idee despre ultima rundă: Kramnik, cu negrul, a forţat cîştigul şi în furtuna pe care a provocat-o pe tablă l-a prins şi pe Carlsen de la masa alăturată, făcîndu-l să se înece şi el.

Aici e un interviu cu Anand despre turneu. Sînt 100% de acord cu tot ce zice, în special partea despre Kramnik.

Iar aici este arhiva transmisiilor live (sper că va rămîne acolo pentru veşnicie!).

marți, 19 martie 2013

O mutare liniștită

Se întîmpla în 1984 la Alba Iulia. Avea loc, dacă țin bine minte, semifinala campionatului național feminin. Într-o sală alăturată cîțiva chibiți jucau șah. Un CM bun pe care-l bătusem nu știu cum în Cupa Celor 4 Orașe, dar care îmi era foarte simpatic, m-a recunoscut și mi-a propus să jucăm, probabil dorind să-și ia revanșa. Era oricum mult mai bun decît mine. Prima partidă a fost o Siciliană Paulsen și am cîștigat-o cu negrul, deși la un moment dat am gafat și mi-am retras mutarea. S-a uitat ciudat la mine, dar cum partida era amicală a lăsat să treacă de la el. În a doua partidă parcă a fost Apararea Alehin și s-a ajuns în poziția de mai jos cu albul la mutare (nu mai țin minte poziția exactă, dar schema e aceeași). Am făcut o mutare liniștită, după care adversarul a căzut pe gînduri. În timp ce el încerca să găsească un răspuns, descopeream și eu stupefiat că mutarea mea cîștiga imediat. După o îndelungată gîndire, negrul, negăsind nicio soluție, a cedat, după care s-a ridicat de la masă năucit.

HG - R. Csiszar, Alba Iulia 10 nov. 1984

Albul mută

A fost o întîmplare fericită, de fapt, noroc chior, dar o socotesc cea mai faină mutare pe care am făcut-o vreodată.
Mutarea cîștigătoare a fost 1.♖c2-c1!

O mică șmecherie

Dintr-o partidă prin corespondență care s-a terminat azi-dimineață.

În această poziție super-pierdută, albul și-a încercat ultima șansă și a mutat 36.f6. Poate negrul să ia turnul?



Da! A urmat:

33... Rxe3 34.f7

Reușește albul să-și promoveze pionul? Ce mută negrul aici?



34...Tf1!

Acum, după 35.f8D urmează 35...Nd1+ 36.R~ și 36...Txf8. Albul a cedat.

vineri, 7 septembrie 2012

R+N+C vs R

Cred că în sfîrşit am învăţat o chestie pe care mi se părea că nu voi putea să o învăţ vreodată: matul cu calul şi nebunul! Pentru mine asta era ceva ca Sfîntul Graal, iar păţania prin care a trecut MI M.G. la Eforie în 1999 n-a făcut decît să mă înfioare şi mai mult. Ce n-au reuşit toate cărţile de finaluri ale lui Averbach a reuşit un simplu articol din Wikipedia: metoda triunghiurilor lui Deletang este foarte simplă şi de jucat şi de memorizat. Ieri m-am antrenat cu Houdini pornind de la cea mai proastă situaţie pe care mi-o imaginez: calul şi regele tare în colţuri, nebunul în centrul unei laturi ale tablei, iar regele slab în centru. O singură dată mi-au trebuit peste 50 de mutări pentru mat (53), deşi de cîteva ori am fost periculos de aproape de limită (47 şi 46). Trebuie să-mi perfecţionez tehnica de intrare în primul triunghi pentru că de acolo nu mai am probleme. Ideea pe care am găsit-o este să aduc regele în centrul mic cît mai repede şi să pun calul şi nebunul la doar una sau două mutări distanţă de intrarea în dispozitivul pentru primul triunghi, pregătite să formeze la fel de uşor fie triunghiul pe partea dreaptă, fie pe cea stîngă, în funcţie de decizia regelui slab.


Ultimul caz: Ushenina - Gyria, Geneva 2013
Și un exemplu de cum se face: Karjakin - Grisciuk, Moscova, "Turneul Piterenka" 2012 (blitz)

sâmbătă, 21 iulie 2012

După concurs

S-a terminat. Cred că a ieşit bine după 9 ani de inactivitate. Nicio problemă cu reobişnuirea cu tabla, ceasul, condiţiile de joc. Parcă aş fi făcut asta mereu. Din punct de vedere al felului în care mi-a reacţionat corpul, iarăşi sînt satisfăcut. Am simţit cînd e timpul să mă rup de la tablă şi să-mi descongestionez mintea. Nu mi-am lăsat-o să se "înfierbînte".
Ca rezultat a fost mai bine decît sperasem: 2 partide cîştigate şi 5(!) remize, locul 4-7 în secţiunea sub 2200. Niciodată n-am făcut atît de multe remize într-un turneu! Iar să nu mai pierd nicio partidă nu mi s-a mai întîmplat din '90 sau '91 de la semifinala Timişoarei.
În ce priveşte jocul, nu sînt mulţumit. Am jucat prea sec, prea lipsit de riscuri şi fără imaginaţie sau agresivitate. Abia cînd adversarul m-a călcat pe coadă (partidele I-a şi a VI-a) am ieşit la atac. Pentru început e OK, dar mi-e clar că jocul doar corect nu cîştigă puncte, ci numai jumătăţi de puncte. Şi e limpede că dacă nu-mi lărgesc orizontul de risc, jocul meu nu are viitor.
Apropo de jumătăţi de puncte, cred că se pot face rost de multe astfel de jumătăţi din studiul finalurilor. Cred că la turneul ăsta am ratat vreo două-trei din cauza jocului bleg în finaluri.
Despre concurs în general. În secţiunea peste 2200 au jucat, dintre cei faimoşi, Wesley So şi E. Rozentalis. Erau şi Noritsyn şi Panjwani, pe care-i ştiu de cînd erau copii şi-i băteam. Erau şi doi români, Călugăr şi Preotu.

Şi acum pe scurt despre partide. Încă nu le-am analizat, astea sînt doar impresiile de după rundă.

Partida I-a
Înainte de partidă, o surpriză neplăcută. Am descoperit ca turneul nu era un singur open mare cu toţi jucătorii, ci trei turnee separate pe bază de rating (dar canadian, nu FIDE). Eu sperasem că chiar dacă voi pierde la început, măcar voi ajunge la un moment dat să joc cu şahişti slabi şi să evit astfel o clasare în coadă. Dar acum era clar că trebuia să renunţ la speranţa unor partide comode.
A doua surpriză neplăcută a fost să constat că joc chiar la masa întîia, împotriva celui cu ratingul cel mai mare din grupa noastră.
Am avut albul şi din pur noroc negrul a intrat în singurul sistem din Engleză pe care-l ştiam cît de cît, cel în care negrul se dezvoltă în spiritul Indienei Regelui. Jucasem la corespondenţă cu un neamţ şi ştiam în mare planurile de joc din cartea lui Marin. Am ieşit bine din deschidere, dar apoi a inventat o manevră foarte faină prin care şi-a instalat un cal apărat la d4. M-am panicat şi am gafat imediat pierzînd un pion. Am început să-i dau drumul jocului puţin pe care-l mai avea albul şi să fac mutări absurde. Nu înţeleg prea bine de ce, dar negrul s-a complicat şi mi-a permis să păstrez deficitul material la doar un pion şi, mai important, să-mi instalez dama şi turnul pe ultima linie. Aici, poate şi din cauza relativei crize de timp, a renunţat să mai caute cîştigul şi a forţat şah etern.
HG - D. Itkin ½-½

Partida a II-a
Aceeaşi variantă de deschidere ca în prima partidă, dar acum cu negrul! Nu mi-a pus probleme în deschidere şi mi-a permis contrajoc pe flancul damei. Apoi a făcut o greşeala mare de calcul şi am cîştigat un pion intrînd în final de dame plus nebuni de culori diferite. Aici cred că am făcut o mutare bună prin care l-am împiedicat să sacrifice un pion pentru activizarea nebunului propriu. A rămas cu un nebun stupid, am mai cîştigat doi pioni şi a cedat. În acea poziţie aş fi fost de acord şi cu schimbul damelor; avantajul material era prea mare. O victorie comodă.
R. Frilles - HG 0-1

Partida a III-a
Cu albul. A început ca o Engleză la care a negrul a răspuns cu Cf6 şi c6 şi s-a trecut într-un fel de Grünfeld închis. Am simţit că flancul damei îmi este slab dezvoltat şi, colac peste pupăză, negrul a început o activitate energică în centru. Cel mai îngrijorat eram de pionul c4 care putea deveni slab. Am simplificat bine şi apoi am început să domin eu centrul. În special am fost plăcut surprins de potenţialul din poziţia albului. Am trecut în atac (poate prea repede) şi aici am făcut o mutare speculativă. Nu găsisem nimic concret în atac, dar n-aveam chef să dau înapoi. Negrul a avut iluzia că mutarea mea e o gafă care pierde un pion (şi eu crezusem la fel la început), dar de pierdut pionul l-a pierdut el. Am intrat într-un final de turnuri pe care l-am crezut cîştigat. S-a apărat activ şi a simplificat totul. Remiză.
HG - D. Twesigye ½-½

Partida a IV-a
Cred că e cea mai slabă dintre toate. Încă de cînd am plecat de la serviciu spre partidă am fost out of sorts. (O dovadă că n-am fost în apele mele este faptul că atunci cînd am introdus partida pe chess.com n-am recunoscut cam 90% din mutări. Parcă n-aş fi fost la masa de joc.)
Cu albul, tot Engleza. S-a intrat tot într-un fel de, hai să zicem, Grünfeld, dar în care nebunul negru nu este fianchettat. "Delroy" avea cale liberă, iar adversarul părea slăbuţ. Am crezut că poziţia se cîştigă singură, dar negrul a fost activ pe flancul damei şi nu am găsit nimic concret. S-a ajuns într-un final în care aveam un turn plus perechea de nebuni şi pion liber "d" contra turn, nebun şi cal şi pion liber "b". Mi-a propus remiză şi am acceptat. Mai ştii ce forţă are pionul ăla depărtat sau ce furculiţă scap din vedere?!... Calul lui mă ameţise înainte şi simţeam că astăzi mintea îmi funcţiona în gol.
După partida asta mi-am dat seama că grupa noastră e, totuşi, slăbuţă, iar pe de altă parte, jocul meu scîrţîie rău. A început oboseala.
HG - Z. Nasir ½-½

Partida a V-a
Cu negrul contra sistemului Londra (d4, Cf3, Nf4, e3, Nd3). O necunoscută. Mi se jucase în schimb la blitz chestia asta şi ştiam cît de veninos e sistemul ăsta deşi nu pare la prima vedere. În special, atacul pe diagonala b1/h7 e periculos chiar dacă negrul fianchettează nebunul de negru: pionul g6 nu e o piedică în faţa nebunului alb, ci o ţintă de atac. M-am dezvoltat cu b6, c6, d5 şi Nb7. Am căutat să ţin poziţia cît mai elastică. Apoi am făcut rocada mare, deşi aveam pionul la a5. Cred că m-am apărat bine. Am intrat într-un final în care am crezut că am avantaj mare. S-a transformat într-un final de turnuri cu pion în plus, dar s-a apărat activ şi a ţinut remiza.
T. Lin - HG ½-½

Partida a VI-a
Cu albul, Engleză contra Olandezei. În cartea lui Marin albul joacă activ şi e gata de sacrificii pentru a obţine avantaj. Nu ştiam sistemul şi am ales o dezvoltare pasivă cu Nb2. Apoi am deschis jocul în centru, dar negrul a fost cel care a profitat. Avea superioritate pe toată tabla şi potenţial de atac periculos la rege. Cumva am reuşit sa resping ameninţările imediate, dar slăbindu-mi poziţia regelui. Chiar cînd am crezut că egalitatea e la îndemînă am gafat. Eram amîndoi în oarecare criză de timp. Am pierdut calitatea pentru un pion, dar acum toate piesele mele (damă, turn, cal şi nebunul din b2) au început să fie foarte active şi să ia în vizor poziţia regelui negru. La rîndul lui, negrul căuta lovitura decisivă şi a sacrificat calitatea aiurea. Atunci am simţit că albul nu prea mai are de ce să se teamă în afară de criza de timp. Apoi, tot căutînd atacul care nu era, negrul a făcut un sacrificiu aparent de cal, dar înainte să i-l iau am sacrificat eu calul pe cîmpul care îmi convenea mai mult. Mi l-a luat şi abia atunci am descoperit - minune! - o variantă simplă în care îi cîştig dama. După cîteva mutări a cedat.
HG - J. Lentini 1-0

Partida a VII-a
Cu negrul, Pirc, Atacul austriac. A jucat pasiv, ba a pus şi damele la schimb şi am obţinut comod egalitate şi apoi am trecut în oarecare avantaj poziţional pe care la un moment dat l-am considerat decisiv. Am obţinut o poziţie în care presam, dar n-am găsit nicio idee de străpungere a barierei pe care o instalase pe linia a treia. N-am avut chef să risc (ideea de a termina concursul fără să pierd nicio partidă devenise după fiecare rundă din ce în ce mai seducătoare şi mai reală) aşa că am acceptat remiza propusă.
S. Gladstone - HG ½-½

marți, 10 iulie 2012

După un deceniu

După cîteva săptămîni de tortură cauzată de indecizie (care, cred, poate fi blamată măcar în parte pt. răceala/viroza care m-a prins de cîteva zile), m-am înscris la TO International. Primul turneu după nouă ani! Scopul principal este să mă reobişnuiesc cu ceea ce Kasparov a numit "algoritmul" unei partide de şah. Dar ce vorbesc de algoritm?! trebuie să mă reobişnuiesc cu scrierea fişei, cu manevrarea ceasului, cu controlarea metabolismului în timpul unei partide... Marea întrebare este dacă mai sînt capabil măcar să stau 3-4 ore concentrat la o chestie sau dacă îmi voi pierde răbdarea devreme, cum am vazut ca se întîmplă la toţi şahiştii de la o anumită vîrstă.
Adevăru-i că sînt terifiat. Chiar dacă scopul principal este, cum spuneam, doar de antrenament, de regăsire a unor reflexe în vederea Diviziei din octombrie, nu mi-e total indiferent rezultatul. Mai precis, n-aş vrea să mă clasez chiar în coadă (pentru că în momentul ăsta s-ar putea ca acesta să fie nivelul de la care pornesc: nul). În ultimii ani am jucat prea mult şah cu adversari slabi şi mă îngrijorează că mi-am pierdut capacitatea de a duce o luptă de lungă durată cu un adversar care joacă de la egal la egal. Iar pregătirea în deschidere e praf; începusem să învăţ Caro-Kann, dar turneul ăsta a venit prea repede şi abia duminică mi-am dat seama cît de mult mai e de pus la punct, aşa încît am decis să revin măcar temporar la Pirc (acum (re)învăţ furibund Atacul austriac şi poate mai am timp să revăd şi 4.Ng5). În ce priveşte 1.d4, Grünfeld e în afara discuţiei, tot aşa Olandeza, aşa că ori improvizez ceva Nimzo, ori încerc să joc din amintire G. Volga.
O altă necunoscută e cum mă voi descurca cu transportul, cum voi împăca varza rundei cu capra serviciului.