După cîteva săptămîni de tortură cauzată de indecizie (care, cred, poate fi blamată măcar în parte pt. răceala/viroza care m-a prins de cîteva zile), m-am înscris la TO International. Primul turneu după nouă ani! Scopul principal este să mă reobişnuiesc cu ceea ce Kasparov a numit "algoritmul" unei partide de şah. Dar ce vorbesc de algoritm?! trebuie să mă reobişnuiesc cu scrierea fişei, cu manevrarea ceasului, cu controlarea metabolismului în timpul unei partide... Marea întrebare este dacă mai sînt capabil măcar să stau 3-4 ore concentrat la o chestie sau dacă îmi voi pierde răbdarea devreme, cum am vazut ca se întîmplă la toţi şahiştii de la o anumită vîrstă.
Adevăru-i că sînt terifiat. Chiar dacă scopul principal este, cum spuneam, doar de antrenament, de regăsire a unor reflexe în vederea Diviziei din octombrie, nu mi-e total indiferent rezultatul. Mai precis, n-aş vrea să mă clasez chiar în coadă (pentru că în momentul ăsta s-ar putea ca acesta să fie nivelul de la care pornesc: nul). În ultimii ani am jucat prea mult şah cu adversari slabi şi mă îngrijorează că mi-am pierdut capacitatea de a duce o luptă de lungă durată cu un adversar care joacă de la egal la egal. Iar pregătirea în deschidere e praf; începusem să învăţ Caro-Kann, dar turneul ăsta a venit prea repede şi abia duminică mi-am dat seama cît de mult mai e de pus la punct, aşa încît am decis să revin măcar temporar la Pirc (acum (re)învăţ furibund Atacul austriac şi poate mai am timp să revăd şi 4.Ng5). În ce priveşte 1.d4, Grünfeld e în afara discuţiei, tot aşa Olandeza, aşa că ori improvizez ceva Nimzo, ori încerc să joc din amintire G. Volga.
O altă necunoscută e cum mă voi descurca cu transportul, cum voi împăca varza rundei cu capra serviciului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu