S-a terminat. Cred că a ieşit bine după 9 ani de inactivitate. Nicio problemă cu reobişnuirea cu tabla, ceasul, condiţiile de joc. Parcă aş fi făcut asta mereu. Din punct de vedere al felului în care mi-a reacţionat corpul, iarăşi sînt satisfăcut. Am simţit cînd e timpul să mă rup de la tablă şi să-mi descongestionez mintea. Nu mi-am lăsat-o să se "înfierbînte".
Ca rezultat a fost mai bine decît sperasem: 2 partide cîştigate şi 5(!) remize, locul 4-7 în secţiunea sub 2200. Niciodată n-am făcut atît de multe remize într-un turneu! Iar să nu mai pierd nicio partidă nu mi s-a mai întîmplat din '90 sau '91 de la semifinala Timişoarei.
În ce priveşte jocul, nu sînt mulţumit. Am jucat prea sec, prea lipsit de riscuri şi fără imaginaţie sau agresivitate. Abia cînd adversarul m-a călcat pe coadă (partidele I-a şi a VI-a) am ieşit la atac. Pentru început e OK, dar mi-e clar că jocul doar corect nu cîştigă puncte, ci numai jumătăţi de puncte. Şi e limpede că dacă nu-mi lărgesc orizontul de risc, jocul meu nu are viitor.
Apropo de jumătăţi de puncte, cred că se pot face rost de multe astfel de jumătăţi din studiul finalurilor. Cred că la turneul ăsta am ratat vreo două-trei din cauza jocului bleg în finaluri.
Despre concurs în general. În secţiunea peste 2200 au jucat, dintre cei faimoşi, Wesley So şi E. Rozentalis. Erau şi Noritsyn şi Panjwani, pe care-i ştiu de cînd erau copii şi-i băteam. Erau şi doi români, Călugăr şi Preotu.
Şi acum pe scurt despre partide. Încă nu le-am analizat, astea sînt doar impresiile de după rundă.
Partida I-a
Înainte de partidă, o surpriză neplăcută. Am descoperit ca turneul nu era un singur open mare cu toţi jucătorii, ci trei turnee separate pe bază de rating (dar canadian, nu FIDE). Eu sperasem că chiar dacă voi pierde la început, măcar voi ajunge la un moment dat să joc cu şahişti slabi şi să evit astfel o clasare în coadă. Dar acum era clar că trebuia să renunţ la speranţa unor partide comode.
A doua surpriză neplăcută a fost să constat că joc chiar la masa întîia, împotriva celui cu ratingul cel mai mare din grupa noastră.
Am avut albul şi din pur noroc negrul a intrat în singurul sistem din Engleză pe care-l ştiam cît de cît, cel în care negrul se dezvoltă în spiritul Indienei Regelui. Jucasem la corespondenţă cu un neamţ şi ştiam în mare planurile de joc din cartea lui Marin. Am ieşit bine din deschidere, dar apoi a inventat o manevră foarte faină prin care şi-a instalat un cal apărat la d4. M-am panicat şi am gafat imediat pierzînd un pion. Am început să-i dau drumul jocului puţin pe care-l mai avea albul şi să fac mutări absurde. Nu înţeleg prea bine de ce, dar negrul s-a complicat şi mi-a permis să păstrez deficitul material la doar un pion şi, mai important, să-mi instalez dama şi turnul pe ultima linie. Aici, poate şi din cauza relativei crize de timp, a renunţat să mai caute cîştigul şi a forţat şah etern.
HG - D. Itkin ½-½
Partida a II-a
Aceeaşi variantă de deschidere ca în prima partidă, dar acum cu negrul! Nu mi-a pus probleme în deschidere şi mi-a permis contrajoc pe flancul damei. Apoi a făcut o greşeala mare de calcul şi am cîştigat un pion intrînd în final de dame plus nebuni de culori diferite. Aici cred că am făcut o mutare bună prin care l-am împiedicat să sacrifice un pion pentru activizarea nebunului propriu. A rămas cu un nebun stupid, am mai cîştigat doi pioni şi a cedat. În acea poziţie aş fi fost de acord şi cu schimbul damelor; avantajul material era prea mare. O victorie comodă.
R. Frilles - HG 0-1
Partida a III-a
Cu albul. A început ca o Engleză la care a negrul a răspuns cu Cf6 şi c6 şi s-a trecut într-un fel de Grünfeld închis. Am simţit că flancul damei îmi este slab dezvoltat şi, colac peste pupăză, negrul a început o activitate energică în centru. Cel mai îngrijorat eram de pionul c4 care putea deveni slab. Am simplificat bine şi apoi am început să domin eu centrul. În special am fost plăcut surprins de potenţialul din poziţia albului. Am trecut în atac (poate prea repede) şi aici am făcut o mutare speculativă. Nu găsisem nimic concret în atac, dar n-aveam chef să dau înapoi. Negrul a avut iluzia că mutarea mea e o gafă care pierde un pion (şi eu crezusem la fel la început), dar de pierdut pionul l-a pierdut el. Am intrat într-un final de turnuri pe care l-am crezut cîştigat. S-a apărat activ şi a simplificat totul. Remiză.
HG - D. Twesigye ½-½
Partida a IV-a
Cred că e cea mai slabă dintre toate. Încă de cînd am plecat de la serviciu spre partidă am fost out of sorts. (O dovadă că n-am fost în apele mele este faptul că atunci cînd am introdus partida pe chess.com n-am recunoscut cam 90% din mutări. Parcă n-aş fi fost la masa de joc.)
Cu albul, tot Engleza. S-a intrat tot într-un fel de, hai să zicem, Grünfeld, dar în care nebunul negru nu este fianchettat. "Delroy" avea cale liberă, iar adversarul părea slăbuţ. Am crezut că poziţia se cîştigă singură, dar negrul a fost activ pe flancul damei şi nu am găsit nimic concret. S-a ajuns într-un final în care aveam un turn plus perechea de nebuni şi pion liber "d" contra turn, nebun şi cal şi pion liber "b". Mi-a propus remiză şi am acceptat. Mai ştii ce forţă are pionul ăla depărtat sau ce furculiţă scap din vedere?!... Calul lui mă ameţise înainte şi simţeam că astăzi mintea îmi funcţiona în gol.
După partida asta mi-am dat seama că grupa noastră e, totuşi, slăbuţă, iar pe de altă parte, jocul meu scîrţîie rău. A început oboseala.
HG - Z. Nasir ½-½
Partida a V-a
Cu negrul contra sistemului Londra (d4, Cf3, Nf4, e3, Nd3). O necunoscută. Mi se jucase în schimb la blitz chestia asta şi ştiam cît de veninos e sistemul ăsta deşi nu pare la prima vedere. În special, atacul pe diagonala b1/h7 e periculos chiar dacă negrul fianchettează nebunul de negru: pionul g6 nu e o piedică în faţa nebunului alb, ci o ţintă de atac. M-am dezvoltat cu b6, c6, d5 şi Nb7. Am căutat să ţin poziţia cît mai elastică. Apoi am făcut rocada mare, deşi aveam pionul la a5. Cred că m-am apărat bine. Am intrat într-un final în care am crezut că am avantaj mare. S-a transformat într-un final de turnuri cu pion în plus, dar s-a apărat activ şi a ţinut remiza.
T. Lin - HG ½-½
Partida a VI-a
Cu albul, Engleză contra Olandezei. În cartea lui Marin albul joacă activ şi e gata de sacrificii pentru a obţine avantaj. Nu ştiam sistemul şi am ales o dezvoltare pasivă cu Nb2. Apoi am deschis jocul în centru, dar negrul a fost cel care a profitat. Avea superioritate pe toată tabla şi potenţial de atac periculos la rege. Cumva am reuşit sa resping ameninţările imediate, dar slăbindu-mi poziţia regelui. Chiar cînd am crezut că egalitatea e la îndemînă am gafat. Eram amîndoi în oarecare criză de timp. Am pierdut calitatea pentru un pion, dar acum toate piesele mele (damă, turn, cal şi nebunul din b2) au început să fie foarte active şi să ia în vizor poziţia regelui negru. La rîndul lui, negrul căuta lovitura decisivă şi a sacrificat calitatea aiurea. Atunci am simţit că albul nu prea mai are de ce să se teamă în afară de criza de timp. Apoi, tot căutînd atacul care nu era, negrul a făcut un sacrificiu aparent de cal, dar înainte să i-l iau am sacrificat eu calul pe cîmpul care îmi convenea mai mult. Mi l-a luat şi abia atunci am descoperit - minune! - o variantă simplă în care îi cîştig dama. După cîteva mutări a cedat.
HG - J. Lentini 1-0
Partida a VII-a
Cu negrul, Pirc, Atacul austriac. A jucat pasiv, ba a pus şi damele la schimb şi am obţinut comod egalitate şi apoi am trecut în oarecare avantaj poziţional pe care la un moment dat l-am considerat decisiv. Am obţinut o poziţie în care presam, dar n-am găsit nicio idee de străpungere a barierei pe care o instalase pe linia a treia. N-am avut chef să risc (ideea de a termina concursul fără să pierd nicio partidă devenise după fiecare rundă din ce în ce mai seducătoare şi mai reală) aşa că am acceptat remiza propusă.
S. Gladstone - HG ½-½
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu